3 galeriști români, despre piața de artă din România și RAD Art Fair 2024

Care sunt artiștii pe care trebuie să îi urmărim anul acesta? Cum găsesc galeriile acel artist pe care să parieze că va cuceri piața de artă internă și internațională? Și, mai ales, cum ar arăta piața de artă din România, cu colecționarii și artiștii ei, dacă ar fi să o punem nu în cuvinte, ci… în tablouri celebre? Am stat de vorbă cu 3 galeriști români (Andrei Jecza de la Jecza Gallery din Timișoara, Suzana Vasilescu, de la Suprainfinit Gallery București și Mihai Pop, de la Plan B din Cluj) despre piața de artă din România și surprizele de la RAD Art Fair 2024. 

*** #ArtBlogger #Interview #MadeInRomania #Romanian

* Bilete pentru RAD Art Fair 2024 – https://radartfair.com/ 
* 16-19 mai 2024 – publicul interesat de artă și profesioniștii din zona artei contemporane se vor întâlni la CARO, București, unde peste 30 de galerii și spații de proiecte din România, dar și din afara țării, vor prezenta lucrări în diverse medii, de la pictură, sculptură și video la instalații și performance.
* Prima ediție RAD Art Fair (2023) a avut peste 3.000 de vizitatori, 20 de galerii participante, un parc de sculpturi de 5000 mp, 17 speakeri experți.

Andrei Jecza – Jecza Gallery – @jecza_gallery

Care sunt artiștii pe care îi aduceți anul acesta la RAD? Mi-i puteți prezenta, pe scurt, pe cei mai importanți? 

În acest an am ales să pornim o tradiție din a expune, în fiecare an la RAD, un dialog între sculptorul Peter Jecza (1939-2009) și doi artiști tineri. Pentru 2024 am ales să îi expunem doi colegi de generație născuți la Cluj în 1990, Adela Giurgiu și Norbert Ștefan. Sculptorul Peter Jecza, probabil unul din cei mai importanti artiști ai generației sale în România, mărturisea mereu: „Fac sculptură, locuiesc în sculptură, simt, iubesc, gândesc prin sculptură… Mă definesc prin ea. Cuvintele s-au retras, vorbesc puțin. În locul cuvintelor, obiecte”. Galeria Jecza i-a dedicat o expoziție retrospectivă realizată în colaborare cu Petre Inspirescu la galerie, în anul de Capitală Culturală Timișoara 2023. 

Cum găsește o galerie artistul ACELA, pe care ar paria că va reuși să cucerească piața de artă românească și internațională? Care sunt criteriile după care îl alegeți să ajungă în portofoliul galeriei? 

Eu sunt o persoană cu foarte mare încredere în intuiția proprie, pe care mă bazez. Bineînțeles că intuiția este dublată și de experiență și de o analiză a pieței care este mereu în schimbare. Artiștii pe care am ales să îi expunem de-a lungul timpului sunt, în primul rând, colectionați de noi. Cred cu mare convingere că, atunci când hotărăști să trăiești cu lucrările unui artist acasă sau începi o colecție, e foarte important ca galeristul tău de încredere să facă același lucru. Cred în relația pe care reușim să o strângem cu colecționarii și artiștii noștri. Când noi ne îndrăgostim de un artist, ne face, pe de o parte, munca mult mai ușoară, pe de altă parte suntem mult mai credibili. Să trăiești cu arta pe care o iubești, acasă, este o binecuvântare. Ce definește ACEL sau ACEA artistă e greu de explicat într-un paragraf, dar totul începe cu iubirea noastra nebună pentru arta și munca lor.

Dacă ați compara piața de artă din România cu un tablou celebru, aceasta ar fi…

Primul meu instinct era să spun „Domnișoarele din Avignon”, dar nu cred că am ajuns nici la frumusețea, și nici la maturitatea domnișoarelor suprinse de Picasso. Aș tinde să spun că încă ne aflăm într-un răsărit a unei dimineți, asemănătoare cu „Impression soleil levant” de Monet… cu doar câteva bărci (galerii, artiști) ieșite în larg, dar cu un orizont fantastic.

Suzana Vasilescu – Suprainfinit Gallery – @suprainfinitgallery

Care sunt artiștii pe care îi aduceți anul acesta la RAD? Mi-i puteți prezenta, pe scurt, pe cei mai importanți?

Anul acesta la RAD am decis să prezentăm un mix între artiști din generația anilor ’70, cum ar fi Sultana Maitec și generația nouă Larisa Sitar și Vlad Nancă. Pe lângă artiști locali o să prezentăm și 3 artiști internaționali, doi dintre ei în Sculpture Park: Christian Jankowski și Rebekka Sthulmer.

Cum găsește o galerie artistul ACELA, pe care ar paria că va reuși să cucerească piața de artă românească și internațională? Care sunt criteriile după care îl alegeți să ajungă în portofoliul galeriei?

Galeria Suprainfinit are o direcție și un program curatorial în general concentrat pe artiști conceptuali din CEE. Atunci când alegem un artist ne bazăm foarte mult pe intuiție, pe experiența noastră acumulată în ultimii 15 ani, dar mai ales pe conexiunea dintre noi și viitorul artist pe care urmează să îl reprezentăm.

Dacă ați compara piața de artă din România cu un tablou celebru, aceasta ar fi…

„Rondul de Noapte.” 🙂

Mihai Pop, Galeria Plan B- @galeriapplanb

Care sunt artiștii pe care îi aduceți anul acesta la RAD? Mi-i puteți prezenta, pe scurt, pe cei mai importanți?

Șerban Savu, un pictor clujean care reprezintă România la Bienala de Artă de la Veneția din acest an; asta îl recomandă de la sine, e o certificare venită din partea scenei de artă în general. Apoi, Cornel Brudașcu, un artist care apartine Neoavangardei anilor 70 cu o istorie relevanta, iată, și în contextul RAD. Apoi Anca Munteanu Rîmnic, o artistă germană de origine română care lucrează – într-un fel aș zice paradoxal, dar cu umor – cu clișeele culturii naționale căreia i-ar fi aparținut în alte circumstanțe istorice; ea încearcă să se raporteze mereu la ce ar fi românesc, într-un mix de instalație, fotografie si obiect. Și apoi avem două poziții radical conceptuale: Navid Nuur și Miklos Onucsan. 

Cum găsește o galerie artistul ACELA, pe care ar paria că va reuși să cucerească piața de artă românească și internațională? Care sunt criteriile după care îl alegeți să ajungă în portofoliul galeriei?

Galeriile își fac propria cercetare și, dacă nu o fac continuu, nu sunt galerii bune. Sigur că o cheie a lucrurilor stă în calitatea lucrărilor; pentru mine e mai puțin importantă acea creativitate pe care se bate atâta monedă, și mai degrabă caut capacitatea artiștilor de a clarifica acele lucruri pe care le purtăm în noi. Să luăm, spre exemplu, pictura lui Șerban Savu, când o vezi ai sentimentul că identifici imagini, situații pe care le știi, le porți în tine. Poate capacitatea asta de a revela și clarifica este ceea ce caut eu la artiști. Creativitatea singură duce de multe ori la… gadgeturi – le-ai văzut o dată, le-ai consumat. Lucrările la care te întorci sunt încărcate cu un soi de adevăr. 

Dacă ați compara piața de artă din România cu un tablou celebru, aceasta ar fi…

Tabloul ăsta ar fi mai degraba un performance. E atâta dinamică aici încât e aproape o operațiune performativă, un soi de echilibristică. Este un artist polonez, Cezary Bodzianowski, aparținând generației 80-90, o figură de tip Buster Keaton care făcea cele mai amuzante și surprinzătoare performance-uri. Mergea în stand la galerii și făcea cumpăna, spre exemplu, iar asta era de fapt o operațiune de echilibristică care, pentru mine, a rămas iconică. Mai degrabă asta îmi vine în minte, privind piața de artă din România, o echilibristică într-un context nou și încă prea puțin cunoscut.